Sportiva care a dus numele Brăilei şi al ţării întregi pe culmile gloriei, antrenează un grup de copii la CSM Brăila. Dublă campioană olimpică la Olimpiada de la Sidney, Diana a ocupat locul I aproape un deceniu, la toate competiţiile sportive, şi s-a retras în plină glorie.

Născută în urmă cu 27 de ani, la Brăila, într-o familie de oameni modeşti - tatăl, muncitor la Combinat, mama, spălătoreasă la LPS -, Diana Mocanu este legenda vie a sportului românesc din toate timpurile.

Poate fi comparată, ca şi performanţă sportivă, cu Nadia Comăneci dar, cu toate acestea, este de o modestie debordantă.

Dacă înainte îşi petrecea cel puţin şase ore pe zi în bazin, la antrenamente, acum preferă să antreneze copii, în cadrul CSM Brăila şi îşi dedică parte din timp cockerului Spaniel pe care l-a cumpărat acum 7 ani, din piaţă. Uneori, preferă să se joace cu nepoţica ei de un an şi nouă luni.

„Am învăţat modestia"

„În ce mă priveşte, a fost vorba şi de puţin noroc, dar performanţele pe care le-am obţinut s-au datorat efortului şi muncii susţinute. Mă antrenam de două ori pe zi, câte 3 ore dimineaţa şi 3 după-amiaza, cu antrenoarea mea Laura Sachelarie, o tipă vulcanică, dar care făcea tot ce-i stătea în putinţă ca să-i ajute pe sportivi. De multe ori, prefera să pună bani din buzunar, ca să ne ajute să stăm la hotel. Pentru ea, bazinul a fost pe primul plan. De la antrenoarea mea am învăţat, în primul rând, modestia", povesteşte înotătoarea.

După 11 ani de competiţii, s-a retras din cariera sportivă.

„Începând cu 1993 şi până în 2004, când am renunţat la competiţiile sportive, am fost multiplă campioană la Juniori şi Seniori. Întotdeauna, am considerat că trebuie să-ţi asculţi antrenorul. Prin 2004, au fost anumite neînţelegeri cu antrenoarea mea, Laura Sachelarie, şi am preferat să mă retrag. Aveam nevoie de o per