Lăudabilă iniţiativa Ziarului Financiar de a pune la dispoziţia publicului din România, recent, filmul "Inside job", o radiografie rece a crizei financiare care a zguduit întreg mapamondul. Aseară am văzut filmul în cauză, iar azi am citit despre conflictul declanşat între o companie cotată la bursă, Oil Terminal, şi Fondul Proprietatea, acţionar semnificativ al Oil Terminal, conflict generat de acţiunea de reevaluare (supraevaluare) a unor terenuri ale statului care obligă practic acţionarii minoritari să subscrie cash la majorarea capitalului social pentru prezervarea poziţiilor deţinute, în timp ce acţionarul minoritar contribuie cu "opinia" evaluatorului.

În "Inside job" este relevată "contribuţia" altor purtători de opinie, recte agenţiile de rating, contribuţie materializată în ambalarea unor portofolii de credite absolut îndoielnice în ratinguri AAA, cosmetizare absolut necesară pentru comercializarea acestora către categorii întregi de investitori naivi.

Purtători de "opinie" sunt mulţi pe glob şi se cuvine să includem aici în mod obligatoriu şi firmele de audit care declară şi ele o opinie care "fără a fi atotcuprinzătoare..." şi urmează un fel de Tatăl nostru profesional care absolvă în fapt de orice urmă de responsabilitate o companie altfel respectabilă, beneficiara unor sume cu multe zerouri de la fiecare client auditat în parte. Am întipărit pe retina memoriei raportul de audit al defunctei Bănci Turco-Române semnat caligrafic de partenerul unei firme din Big Four conform căruia "situaţiile financiare oferă o imagine fidelă..." La scurt timp după publicarea raportului în cauză sute de deponenţi se călcau în picioare la ghişeele băncii sperând să recupereze economiile personale.

Este evident conflictul de interese în toate aceste cazuri, conflict care alterează iremediabil informaţia furnizată publicului larg, fie că e vorba de un acţ