Nu cred ca rezultatele bacalaureatului de anul acesta trebuie dramatizate. Singura explicatie rationala a bocetului national care a curpins media este politizarea. Dincolo de asta, as zice ca nu asistam decat la o intrare in normalitate, care impune cateva concluzii clare.

Este normal ca bacalaureatul sa fie un examen dificil, pe care sa nu-l poata trece toata lumea. Promovarea lui trebuie sa reprezinte o performanta accesibila numai celor foarte bine pregatiti. Aberante erau procentele foarte mari de promovabilitate cu care comunismul ne-a deformat viziunea asupra acestui examen.

De altfel, inainte de 1989, astfel de procente erau obligatorii si faceau parte din "planul" pe care trebuiau sa-l indeplineasca profesorii. De aceea, bacalaureatul a si ajuns si a ramas o formalitate, adica o semi-bataie de joc.

Ne-am invatat, asadar, cu totii, elevi, parinti, profesori si privitori de pe margine, ca bacalaureatul sa fie foarte asemanator cu banchetul de la finalul liceului - nu-l rateaza decat cei foarte, foarte ghinionisti. Si asta desi in tara, potrivit testelor PISA, jumatate din elevi sunt analfabeti functionali.

Ei bine, iata ca pentru prima data promoveaza acest examen numai cei cu adevarat merituosi. Sunt doar 44% din total? Asta este! Este foarte putin doar raportat la procentele de pana acum si la asteptarile noastre.

Daca numai 90.000 de diplome au acoperire in realitate, doar 90 de mii sa fie. Important este ca de acum inainte sa stim exact ca o diploma de bacalaureat certifica un anumit nivel intelectual. Nu toata lumea poate sa o obtina, dupa cum nici toata lumea trebuia sa faca liceul. Ajungem aici la o alta aberatie.

Procentul de promovabilitate e mic pentru ca numarul de absolventi e foarte mare, iar numarul de absolventi e foarte mare pentru ca solutiile alternative la liceu sunt foar