Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la Serviciul Judeţean Constanţa al Direcţiei Generale Anticorupţie îmi vine în minte fosta zână a surprizelor, Andrea Bănică Marin. „Coafată" şi „stilată", DGA Constanţa are mereu câte ceva de prezentat curioşilor şi poate surprinde pe oricine, atât la propriu, cât şi la figurat. Acum, s-o recunoaştem pe aia dreaptă: cine-i iubeşte pe ofiţerii DGA? Poate doar familiile lor. Oricum, „noroc" mai mare pe capul lucrătorilor din cadrul Poliţie de Frontieră Constanţa nici nu se putea. Mai mult ca sigur, cine a dat ordin ca DGA să aibă sediul în aceeaşi curte cu IJPF Constanţa nu i-a iubit prea mult pe frontierişti. Cel puţin, asta cred eu! Însă, subiectul editorialului de azi este altul. Revenind la surprizele DGA Constanţa, printre ultimele activităţi de acest gen, se numără candidatura comisarului-şef Camil Manea, şeful Serviciului Judeţean, pentru ocuparea postului de adjunct al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa. Sunt mici şansele ca zilele acestea DGA Constanţa să stea în banca ei şi să nu producă palpitaţii unor indivizi. Apropo, zilele trecute, a fost cam linişte în „ograda" Serviciului Judeţean Constanţa al Direcţiei Anticorupţie. Să fie oare liniştea dinaintea furtunii? Mai deţine vreo instituţie din România „reţeta" necesară în vederea producerii unei surprize de proporţii, după atâta noroi aruncat înspre ele atât de guvernanţi, cât şi de populaţia de rând? Revenind la liniştea din „ograda" DGA Constanţa semnalată zilele trecute, aceasta s-a manifestat prin lipsa maşinilor obişnuite să fie observate prin apropierea sediului, dar şi printr-un val de îngrijorare care i-a lovit pe unii „oameni ai legii". „Poate vin după mine", „Cred că şi-au dat seama", „S-o fi spart ăla?". Lista întrebărilor pe care şi le pun poliţiştii murdari, ori de câte ori dispar maşinile DGA, poate continua, însă ce nu se poa