Opinia domnului Basescu referitoare la trecerea Prutului in 1941 de catre armata romana, dupa cum este stiut, a prilejuit reactia vehementa a diplomatiei de la Moscova. Chiar daca s-au simtit ofensati, invocand ziua de doliu in memoria celor 27 de milioane de oameni ucisi in conflagratie, rusii n-ar trebui sa faca atata caz, apasand expresia "sfidare rusinoasa".
Kremlinul a mistificat intotdeauna istoria. A gasit mereu pretexte de expansiuni, anexari de teritorii si cotropiri. Rusia isi aminteste selectiv despre evenimente ce ii convin. In acelasi timp, este cuprinsa de amnezie cand vine vorba despre fitiluri aprinse in proprie favoare, soldate cu malversatii de notorietate.
In cazul de fata abordat, insusi Parlamentul rus a condamnat diabolicul pact Ribbentrop-Molotov, cu a lui dureroasa consecinta, smulgerea Basarabiei. Ursul mare de la Rasarit ar trebui sa fie ultimul care sa se lamenteze, precum o vaduva Matrioska. De aceea, se bucura de "dragostea" eterna a Poloniei. Similare adanci sentimente sunt nutrite de catre cehii treziti cu o Praga ocupata in 1968.
In aceeasi idee, sovieto-bolsevicii, dar si precursorii lor taristi au semanat intotdeauna galceava ori au lansat amenintari mai mult sau mai putin voalate. Cu greu gasesti petec de pamant unde sa nu fi incercat a-si introduce coada. Cuba, alte state din America Centrala, Africa, Vietnam, Coreea, Kurile, Afganistan, Europa in mare parte sunt doar cateva exemple in aceasta privinta.
De unde atata tupeu si ofuscare? Basarabia si nordul Bucovinei nu puteau fi repatriate decat cu forta, deoarece "restituire pasnica" nu figureaza in dictionarul politic rusesc. Daca spusele lui Traian Basescu fac obiectul unei bravade neobrazate, cum catalogam insusirea tezaurului romanesc valorand multe zeci de miliarde lei/aur, plus comori istorice imposibil de estimat?
C
