O cunoscută legendă spune că, în 1284, oraşul german Hamelin fusese năpădit de şoareci. În plină disperare a locuitorilor săi, aici ajunge, într-o zi, un om îmbrăcat cu o manta multicoloră; el le propune să-i scape de şoareci, în schimbul unei sume de bani. Aşa că scoate un fluier şi, pe măsură ce cântă, şoarecii vrăjiţi ies din case aliniindu-se până la o apă în care se îneacă. Misiunea fiind îndeplinită, omul îşi cere plata dar, scăpaţi de şoareci, locuitorii îl refuză. Un pic mai târziu, pe 26 iunie, îmbrăcat în costum de vânător, omul se-ntoarce şi-ncepe să cânte iarăşi pe străzi. De data aceasta, copiii, 130 la număr, îl urmează vrăjiţi, până pe muntele Koppelberg, unde dispar, cu toţii, pentru totdeauna...
Mi s-a întâmplat să aud de două ori într-o singură zi, la Sighişoara, această poveste dramatică, dar, căreia, localnicii i-au adaptat un final fericit: Da!, spun ei, acei copii au dispărut, într-adevăr, la Hamelin, dar numai ca s-apară, mai târziu... la Sighişoara, unde-au zidit cetatea de pe deal. De fapt, istoria ne arată că Sighişoara medievală îşi datorează înflorirea saşilor veniţi din Valonia, Saxonia sau Bavaria, să apere graniţele unui regat care, dacă n-ar fi fost continuu ameninţat de tătari şi n-ar fi avut opoziţia voievozilor români, s-ar fi întins până la gurile Dunării. Feudalii saşi descoperă în secolul al XII-lea, bogăţiile Transilvaniei şi se stabilesc, aici, pentru vreo opt sute de ani; pe urmă, ceea ce n-au cutezat secolele, a făcut Ceauşescu, alungându-i, înapoi în Germania. Dar, asta e o altă poveste!
În patrimoniul UNESCO
Saşii au construit, la Sighişoara, durabil. Dr. ing. Szekeres Gero, expert în urbanistică din Târgu Mureş, ne spunea că, orice pietricică era aşezată cu temei pentru că, de rezistenţa zidurilor depindea siguranţa locuitorilor din cetate. Constructorii stăteau la loc de cinste şi