Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Revoluţia Română a fost anti-comunistă pentru că ea a prăbuşit dictatura comunistă. La prima aniversare a acesteia din 22 decembrie 1990 spuneam în Parlamentul României: "...dictatura reducerii omului la situaţia unui soldat, al unei armate fără ştiinţă, fără conştiinţă şi fără stindard, trebuie depăşită astăzi pe singura cale a adevărului construit de societate: democraţia. Pentru noi, cei ce ne-am angajat ireversibil pe acest drum, acum, când avem de înfruntat atâtea greutăţi, când avem de reconstruit din temelii economia, când trebuie să dăm şanse egale şi reale tuturor celor ce muncesc şi creează, când trebuie să venim cu adevărat în ajutorul celor ce au muncit şi au dreptul să trăiască tihnit, când avem obligaţia supremă de a crea un sistem modern de educaţie şi de a valorifica imensele resurse culturale ale poporului nostru, pentru noi trebuie să existe cumva în continuare eroismul Revoluţiei Române." În răstimp, credibilitatea guvernării ca şi a politicii, acasă, în Europa şi în lume a coborât la nivele imposibil de imaginat cu 20 de ani în urmă, cu 10 ani în urmă chiar şi cu 5 ani în urmă.

Destrămările instituţionale, economice şi sociale de acum promovate cu patos anti-comunist sunt în realitate o aberaţie post-comunistă. Desigur criza ne obligă să plătim cu sacrificii ceea ce am cheltuit, fie cu folos fie nesăbuit. Dar în fapt – toate analizele serioase o arată – plătim mai ales incompetenţa, continuarea cheltuielilor justificate doar politic şi vulnerabilizarea celor mai importante instituţii ale statului: justiţia, şcoala, sănătatea, ordinea publică. Nici o schimbare semnificativă nu se înregistrează în modelul economiei productive a ţării pentru a reuşi o creştere economică sustenabilă, pentru a trăi din ceea ce producem noi iar nu din ce produc alţii şi importăm noi. De ce anormalitatea chiar absurd