Internetul a reţinut ce-a vrut din ce-am spus la Realitatea TV despre examenul de bacalaureat. Reiau subiectul ca să nu fiu înţeles greşit.

Mai întâi, nu sunt de părere că rezultatele dezastruoase sunt cauzate de stresul pe care cică l-ar fi creat elevilor camerele de luat vederi sau supraveghetorii. Dacă n-ai de gând să copiezi, adică să furi, dacă eşti ocupat să scrii ce ştii, cu ce te deranjează că eşti filmat? În mall sunt camere de supraveghere peste tot - când iese să mai dea o tură cu băieţii şi fetele, că iar n-are chef de învăţat, nu se simte stresat, inhibat, domnu' elev?

Aşa cum la proba de matematică am şi încercat să demonstrez practic, subiectele nu au fost grele, era suficientă o pregătire medie pentru a trece acest examen. E, de asemenea, o amăgire comodă să credem că de vină pentru rezultatele de la bac sunt ministrul Funeriu cu gafele lui, guvernul incompetent Boc sau egolatrul iresponsabil T. Băsescu, preşedinte.

Cauza fundamentală a "dezastrului de la bac" este faptul că a şti nu mai este o valoare în societatea românească de azi. Eu am făcut liceul într-o perioadă în care cultura generală era un motiv de mândrie. Dacă aveai cunoştinţe în mai multe domenii, dacă vorbeai corect româneşte, erai un om respectat, un om "cu carte". Şi exista o anume gratuitate în actul de a învăţa, voiai pur şi simplu să ştii ca să-ţi reduci neştiinţa, în care nu te simţeai bine, nu gândindu-te neapărat că vei avea astfel o slujbă mai bună sau bani mai mulţi. Nici măcar notele nu erau un scop. Media mea la bacalaureat a fost 9.83 , dar în timpul liceului am avut note de toată mâna, fiindcă citeam ce voiam şi când voiam eu. Dar citeam, stimaţi liceeni de azi, chiar citeam.

Astăzi, cultura generală nu mai înseamnă aproape nimic. Sunt la modă în spaţiul public aproximaţia şi ignoranţa în materie de orice: limbă română, limbă engleză, istorie, geog