De peste 2000 de ani, dispunem de un criteriu infailibil de a distinge intre oamenii de valoare si "proorocii mincinosi care vin la noi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori". Pilda biblica este clara: orice pom bun face roade bune, iar orice pom rau face roade rele.
Dupa 21 de ani de ratacire in desertul tranzitiei, este evident ca invatamantul romanesc a pus umarul, alaturi de alte "sisteme" din Romania, la traumatizarea grava a unei intregi generatii.
Responsabili pentru starea in care se afla astazi tineretul Romaniei sunt, in primul rand, politicienii si cei care lucreaza, nemijlocit, in sistem - asa-numitii "dascali". Iar in al doilea rand parintii, care stiau prea bine ce se petrece in scolile si universitatile romanesti, dar s-au complacut cu regulile perverse impuse de primii, contribuind astfel la nenorocirea propriilor copii.
Dintre cuvintele goale de sens de care s-a abuzat pana la refuz in discursul public din Romania post-1989, cel de "dascal" ocupa una dintre primele pozitii. Cuvantul "profesor" n-a mai fost de ajuns, astfel ca s-a preferat un cuvant grecesc (in greaca, "daskalos" inseamna, pus si simplu, "profesor"). De ce? Pentru a induce romanilor idea existentei unui nimb de respectabilitate si apostolat pe care, de fapt, imensa majoritate a profesorilor din Romania l-a aruncat dupa 1989 ca pe o haina uzata.
Intre adevaratii dascali din vremea lui Spiru Haret, care au ridicat o populatie de tarani la demnitatea unei natiuni europene de putere medie, si falsii "dascali" de astazi, nu exista mai nimic in comun. Nici moralitatea, nici ambitia, nici patriotismul, nici macar respectul de sine. Spiru Haret insusi s-ar rasuci in mormant daca ar vedea cine si cum ii manipuleaza astazi numele, fara scrupule, in scop comercial.
Dupa parinti, profesorii sunt cei care au cea mai mare inf
