In cazul in care n-ati aflat inca, va spun eu: Turcia a avut, pe primul trimestru, cea mai mare crestere economica din lume. Aceasta o situeaza in varful tarilor emergente si, in acelasi timp, o propulseaza brutal in atentia investitorilor. Judecand cifrele am putea spune ca este o incununare a succeselor recent realesului Erdogan. O crestere economica de 11% (YoY) nu este, cu siguranta, un lucru peste care sa treci neatent, mai ales atunci cand economia mondiala arata, mai degraba, ca un bolnav aflat in stadiul final al unei boli degenerative. Desigur, aceste date i-au servit din plin lui Erdogan in campania electorala, dar capacitatile sale vor fi bine puse la incercare in perioada care urmeaza.

Cresterii triumfale de 11% ii este contrapusa o devalorizare cu acelasi procent a monedei nationale. Aici apare prima ruptura care ar trebui sa ridice primele semne de intrebare. Care poate fi justificarea pentru o asemenea divergenta? Ei bine, totul tine de dezechilibrele majore care incep sa se manifeste in sanul economiei turcesti. Pe la inceputul anului va spuneam ca "principalele provocari ale tarii pentru anul in curs sunt temperarea creditarii si mentinerea la un nivel sustenabil a cresterii economice". 11%, cu siguranta nu este un nivel sustenabil mai ales daca tinem cont de faptul ca mare parte a acestei cresteri este cauzata de consumul in crestere. Desigur, consumul in sine nu este un factor negativ, dar cand acesta ajunge sa antreneze cresterea abrupta a importurilor dezechilibrele incep sa se observe cu ochiul liber.

Probabil principalul factor de risc este imensul deficit de cont curent care incepe sa puna presiune pe intreaga economie a Turciei. Nebunia consumului, alimentata de politica monetara a Bancii Centrale incepe sa-si arate roadele. Personal banuiesc un lucru cat se poate de pamantean: banca centrala a fost unul din jucatorii activi i