Proiectele mari, realizate cu investiţii private nu au fost privite întotdeauna cu ochi buni.
Cu toate acestea, peste ani, au devenit simbolurile oraşelor care iniţial le-au refuzat...
Turnul Eiffel, Roata Mileniului, Sagrada Familia: proiecte îndrăzneţe, dar care nu au fost întâmpinate cu bucurie de cei ce urmau să beneficieze de pe urma lor.
Parizienii aveau un motiv serios de bucurie la începutul anului 1910: "piramida firavă, clădită din scări de zugrav", putea fi, în sfârşit, demolată. Construcţia, descrisă astfel de marele scriitor Guy de Maupassant, nu era alta decât Turnul Eiffel. Contractul de concesionare a Turnului expirase la 31 decembrie 1909 şi acum clădirea intrase în proprietatea primăriei Parisului care, sperau mulţi dintre locuitorii capitalei, avea să o pună la pământ, cât mai repede...
Parisul contra Turnului Eiffel
Încă din timpul construcţiei sale, Turnul a provocat proteste aprinse. La numai două săptămâni după începerea lucrărilor, elita intelectuală a Franţei acelor vremuri redacta un protest public împotriva "inutilului şi monstruosului turn Eiffel", "odioasa coloană de tablă prinsă în şuruburi", comparându-l cu "un uriaş furnal negru a cărui umbră ar acoperi Notre-Dame, Luvrul, Domul Invalizilor, Arcul de Triumf". Amuzat, Gustave Eiffel răspundea: "Poate nu aţi remarcat, domnilor, că până acum nimeni nu a avut cum să vadă turnul meu, nefiind construit, şi nimeni nu poate, deci, să spună cum va arăta".
Spre dezamăgirea marelui arhitect şi inginer, elogiile nu au început să curgă nici atunci când revoluţionara construcţie a fost terminată, în 1889. E drept că, în primul an, Turnul a fost vizitat de aproape 2 milioane de francezi şi de turişti străini, curioşi să vadă această nouă minune a lumii (în acel moment era cea mai înaltă construcţie de pe Glob). În 1909, însă, în ajunul preconizat
