Cel mai vechi drum co­mercial al Bu­cu­reştilor, Calea Mo­şilor, trăieşte astăzi o cum­plită dra­mă. Hăcuită pe ju­mătate în vremea de­molărilor ma­sive din perioada co­mu­nistă, azi, Calea Moşilor îţi dezvăluie două lumi: cea a clă­dirilor cu arhitectură specifică, din anii de demult, şi cea a blo­cu­rilor "cutii de chibrituri".

O plimbare pe o porţiune a Căii Moşilor îţi lasă azi un gust amar. În partea nouă a arterei de circulaţie, forfota este ase­menea vremurilor apuse. Totuşi, de la in­ter­secţia cu Bdul Carol, situaţia se schim­bă. Clădiri cu o arhitectură splendidă, multe imobile fiind declarate monument istoric, plâng, trăindu-şi, din păcate, ulti­mele clipe. Agonia morţii a cuprins foarte multe din casele de aici încât, la un cutremur de o intensitate moderată (nu mare!) nu va rămâne piatră pe piatră!

Am pornit din intersecţia cu Bulevardul Carol, agale, cercetând cu grijă fiecare casă şi, în scurt timp, la nr. 134-136, am descoperit Hanul Solacolu. "Clădirea cu­prinde la parter încăperi boltite «cu ve­dere» spre stradă (azi, cu bucăţi de placaj ce ţin loc de geamuri – n.r.) în care se gă­seau tot felul de prăvălii (de unde se de­duce vârsta mai recentă a acestui han, spre deosebire de celelalte clădiri ase­mă­nătoare), iar la etaj, camere de locuit cu cerdac spre curte, închis cu geamlâc. Nu se ştie sigur când a fost ridicat şi se cu­nosc foarte puţine lucruri despre evoluţia sa în timp. Proprietarii care au dat şi nu­mele hanului erau probabil de origine macedoneană, veniţi din sudul Balca­ni­lor, dovadă terminaţia numelui în oglu, Solacoglu, devenit, în timp, Solacolu", ara­tă Lelia Zamani în volumul "Comerţ şi loisir în vechiul Bucureşti". Unii cerce­tă­tori consideră că Hanul Solacolu ar fi fost construit prin 1810. Profesorul Aristide Ştefănescu spune în lucrarea "Hanul So­lacolu" că un anume J. Solacoglu ar fi do­bândit proprieta