Despre dispreţ şi noutate (de prost gust) am vorbit cu domnul academician Răzvan Theodorescu. "Un mare scriitor francez, Jean Cocteau, spunea: «Orientul începe acolo unde nu se mai întreţine nimic». Într-un fel, noi suntem, în materie de monumente, de grijă pentru monumente, nişte orientali, aşa cum îi descria Cocteau. Susţin cu durere, după o viaţă de studiu, că românii nu au nici un fel de respect pentru trecutul lor construit." Boala din zilele noastre are rădăcini vechi. "Sunt cunoscute acele întâmplări de la sfârşitul epocii fanariote, în care domnii de la Bucureşti cedau unor negustori, care fabricau gheaţă şi alte lucruri, beciurile domneşti, de la Târgovişte. Sunt cunoscute cazuri în care biserici şi palate importante erau jefuite. Un călător care trece la câteva luni după decapitarea lui Brâncoveanu la Stambul, ne descrie domeniul de la Mogoşoaia, devenit un fel de tavernă şi cu tot ceea ce decurgea de aici. A fost şi perioada epocii moderne, când monumentele au devenit o emblemă căutată şi apreciată, chiar dacă, într-un spirit care, fiind al romantismului târziu şi al influenţei franceze, a dus la distrugerea vechilor monumente şi la construirea unora noi." Dar a venit comunismul şi monumente de arhitectură – de la statui la spitale – au fost executate!
Distrugeri
"Ceea ce a urmat, odată cu momentul comunist şi ceea ce s-a accentuat, odată cu momentul postcomunist, ţin de halucinant, de catastrofă! Nicăieri nu s-a întâmplat aşa ceva în spaţiul Europei Răsăritene. Distrugerile de monumente, distrugerile de biserici, în primul rând, neglijenţa cu care s-a tratat problema vechilor conace. Noi aveam sute şi sute de conace boiereşti sau de castele sau de curii cum se numeau ale magnaţilor unguri din Transilvania, care puteau să arate prin interioarele lor, prin arhitectura lor, europenitatea profundă a acestui spaţiu, dar şi cele din Oltenia până