Deşi membrii nomenclaturii comuniste proveneau în general din cele mai de jos straturi sociale, sau poate tocmai din cauza asta, servitorii lor erau frecaţi poate mai tare decât în timpul "exploatării burghezo-moşiereşti". În vilele nomenclaturii au fost preluaţi de multe ori foşti membri ai personalului Casei Regale sau angajaţi ai unor potentaţi interbelici. Era un fel de concurenţă între nomenclaturiştii ceva mai rafinaţi, gen Maurer sau Gogu Rădulescu, cine are servitori mai de soi, cu pedigree.
Servitorii criminali
Pe lângă cei preluaţi de la casele mai mari, comuniştii au inventat, în perioada anilor ’50 şi servitorii criminali, care făceau treburile deosebit de murdare ale stăpânilor. Nu trebuie să uităm că în 1946, fostul secretar general al PCR, Ştefan Foriş, a fost ucis de către Gheorghe Pintilie (vestitul Panţiuşa) în combinaţie cu şoferul care-l servea pe viitorul securist, Dumitru Neşu. Neşu, care era cetăţean sovietic şi, precum va declara Panţiuşa în faţa unei comisii de partid în 1968, "un băiat bun", l-a altoit în cap pe Foriş cu o rangă şi apoi l-a îngropat în subsolul clădirii unde a avut loc execuţia.
Pe 4 decembrie 1954, ministrul de interne Alexandru Drăghici se afla în inspecţie la Sibiu şi lua masa la cantina partidului. Un alt ilegalist, de origine turcă, beat şi cu probleme psihice, a îndrăznit să-l disturbe pe Drăghici în timp ce îngurgita, făcând scandal şi înjurându-l. Durul şef a dat un ordin scurt maiorului Nicolae Briceag, şeful raionului de securitate Sibiu, care-i asigura paza: "Lichidează, bă, mizeria asta!". Ibrahim Sefit, zis Turcul, a fost înhăţat de badigarzii ministrului, încătuşat şi dus la sediul Securităţii. În aceeaşi noapte a fost împuşcat în pădurea dintre satele Şura Mare şi Slimnic.
Încă de la începutul formării nomenclaturii comuniste, dată fiind suspiciunea generalizată
