A învăţat rotăria, însă, prin muncă cinstită, a făcut o avere colosală, pe care a donat-o.Bătrânii spun că industriaşul Nedelcu Chercea ar fi găsit o comoară ascunsă în hrube, de pe vremea turcilor, şi că astfel s-ar fi îmbogăţit.

A ridicat biserici şi instituţii de binefacere în Brăila, Galaţi, Tulcea, ba şi la Muntele Athos, pe timpul banditului Terente. Comuniştii i-au dărâmat statuile şi i-au pângărit mormântul.

Fabricant de "lanţuri, cuie şi caiele", Nedelcu P. Chercea, fostul proprietar al uzinelor „Laminorul" - de departe, cel mai mare filantrop brăilean -, e reprezentativ pentru spiritul brăileanului de altădată.

Nu există brăilean care să nu fi auzit de Chercea, bogătaşul devenit, alături de Terente şi Panait Istrati, simbol al urbei dunărene, omul care, împreună cu soţia sa, Ana, a lansat sloganul nepieritor „Totul pentru patrie, nimic pentru noi".

Nimeni nu putea pricepe cum un om simplu născut în Vatra Veche, lângă Brăila, fost rotar, să lase în urmă donaţii de milioane de lei aur şi să nu ceară nimic în schimb.

Biserici, şcoli, dispensare

„În 1934, marele industriaş şi filantrop a întocmit un Act de donaţie prin care lăsa brăilenilor primăria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, şcoala de băieţi şi fete şi grădiniţa de copii.

Acelaşi mare donator lăsa viitorimii clopotniţa bisericii „Sf. Arhangheli", biserica „Sf. Mare Mucenic Mina", casa parohială şi monumentul „Victoria", realizat din bronz şi granit. Toate fuseseră ridicate pe cheltuiala sa. Nimeni, niciodată, nu a mai făcut aşa ceva", a precizat arhivistul Ştefania Botez.

Născut în satul Vatra Veche, în 1857, Chercea a donat Liceului de Fete din Brăila şi şcolii din Ghecet (Tulcea) mobilierul şi materialul didactic, înainte de primul Război Mondial.

A construit, în 1928, biserica „Sf. Mare Mucenic Mina", şcoala care acum îi poartă num