Mare dramă mare. Dintr-o dată, România a luat foc. Vai, vai, vai, ce tragedie, jumătate din liceenii ţării nu ştiu că, cuvântul coleg este de gen masculin. Ei şi ? Care e problema ? Nu o să poată ajunge toţi miniştri ai educaţiei ? Nu face nimic , îi facem europarlamentari şi o să se umple de succesuri, o să cumpere echipe de fotbal şi o sa primească mită ca să promoveze legi în favoarea câte unei corporaţii.
S-a terminat cu fostul rege Mihai, cu ambasada SUA sau a Rusiei, cu Antonescu, cu Pepe, cu Irinel, acum discutăm trei luni, până în septembrie, despre bacalaureat şi procentul de promovabilitate. Şi ne mirăm de rezultate, căutând ţapi ispăşitori.
Unii spun că de vină sunt cei care au făcut testele, pentru că le-au făcut prea grele. Pistă falsă. Uitaţi-vă dragi părinţi pe teste şi încercaţi să le rezolvaţi. Apoi spuneţi cât de dificile au fost, în condiţiile în care nu aţi mai lucrat cu formulele matematice sau chimice de 30 de ani.
Alţii spun că sunt de vină cei care au înăsprit măsurile de supraveghere şi i-au stresat pe copii cu camerele video şi poliţiştii care se plimbau prin zonă. Corect. Copii erau învăţaţi să fure, de ce nu au fost lăsaţi în continuare? Cum să furi cu camere video instalate şi poliţişti patrulând? Că doar nu i-o chema pe toţi Roberta Anastase să fure fără frică.
Toată presa sare la gâtul ministrului Educaţiei pentru că a permis ca acest adevăr să iasă la iveală, pentru că nu a mai permis să se copieze şi să se fure. Ce i se impută de altfel? Rezultatele sau faptul că a dat ocazia să le vedem? Rezultatele la acest Bacalaureat nu îi sunt imputabile lui, sau nu numai lui. Rezultatele sunt urmarea celor 20 de ani de minciună, furt, delăsare, indiferenţă, vânzare, cumpărare, schimbări de miniştri, manuale, programe, a legilor votate prin asumare guvernamentală sau prin aprobare tacită, prin acceptarea şan