Cu jumătate din aceste sume ei se angajează să subscrie la noi împrumuturi greceşti, iar 20 de procente merg spre titluri emise de entităţi supranaţionale, cum ar fi Fondul European de Stabilitate sau Banca Europeană de Investiţii. La rândul lor, instituţiile financiare germane vor contribui cu o primă tranşă de 3,2 miliarde de euro, angajându-se să repete figura şi după anul 2015. Băncile germane deţin peste 15 miliarde de euro din datoria Greciei şi, de asemenea, două treimi din totalul de 100 de miliarde de euro, datorii contractate şi de alte state europene aflate acum în dificultate, cum ar fi Portugalia, Irlanda sau Spania. Evident că ralierea cancelarei Angela Merkel la ideea de a salva Grecia ia în calcul, în primul rând, implicarea masivă a băncilor germane, care trebuie să-şi regăsească investiţiile. Iar Nicolas Sarkozy va fi gândit la fel, fiindcă şi băncile franceze erau expuse. Dar este onest să credem că ambii lideri europeni au reţinut şi un calcul altruist.
Grecia nu putea fi lăsată pradă lichidatorilor. Bătălia cu aceştia încă nu e de tot câştigată. Una dintre agenţiile de cotaţie, Fitch, anunţa că va putea declasa Grecia în categoria E imposibilitate de plată , în cazul în care schimbul de datorii pe o bază voluntară este, totuşi, defavorabil creditorilor. O asemenea declasare ar plasa statul elen în imposibilitatea de a avea acces la credite internaţionale pentru o lungă perioadă. E reţinut, deci, un criteriu subiectiv, dacă nu chiar arbitrar, iar în subsidiar se citeşte chiar o ameninţare. În fond, aceste agenţii nu agreează deloc intervenţia colectivă a Consiliului European, care, spun ele, riscă să perturbe grav economia reală şi financiară a ţărilor creditoare şi debitoare. Cazul e fără precedent, agenţiile sunt destul de nervoase, căci legitimitatea existenţei lor devine şi mai precară. Un alt bos, de la agenţia Moody´s, aflat r
