Toţi directorii generali ai companiilor de stat au acelaşi salariu, 4.800 de lei, indiferent dacă obţin profit sau pierderi. Astfel că nimic nu îi motivează să termine anul cu rezultate financiare cât mai bune. Directorii adjuncţi şi şefii de divizii din societăţile naţionale au ajuns să aibă salarii mult mai mari decât directorii generali, după ce salariile acestora au fost plafonate.
Peste tot, în orice domeniu şi în orice companie care se respectă, salariile primite de angajaţi, în special de cei cu funcţii de conducere, sunt diferenţiate în funcţie de atribuţiile lor şi, mai ales, în funcţie de performanţe. Ei bine, există cazuri unde această logică devine inutilă: este vorba despre companiile din portofoliul statului român. Aici, fie că este vorba de profituri mari, fie că respectiva companie are pierderi imense de ani de zile şi este o gaură uriaşă în bugetul statului, salariile directorilor generali sunt peste tot la fel.
La începutul anului 2010, odată cu acutizarea crizei economice, Guvernul a avut strălucita idee de a plafona salariile directorilor generali ai companiilor de stat la nivelul unui secretar de stat, adică 4.800 de lei. Astfel că nu a mai stat în picioare niciun criteriu de performanţă, iar măsura i-a dezavantajat pe cei din fruntea unor companii profitabile, cu potenţial uriaş pe piaţa pe care activează, şi s-a ajuns în stadiul în care aceşti directori nu mai sunt motivaţi să încheie anul cu un profit cât mai mare. În acelaşi timp, au fost avantajaţi cei care conduc companii cu datorii şi pierderi şi care trag în jos întreaga economie.
Diferenţe mari între companii
Extremele se observă cel mai bine în sectorul energetic, acolo unde activează cea mai importantă şi cea mai profitabilă companie de stat, Hidroelectrica, dar şi cel mai mare datornic la buget, Compania Naţională a Huilei (CNH). Producătorul de ener
