În ciuda rezultatelor de anul ăsta de la bacalaureat. Nu că m-ar fi încurajat discursul ministrului Funeriu. Care e vai-de-steaua-lui. (... şi discursul.) Prototipul rebutului intelectual. Produsul ieşit de sub matriţa unui/unor sisteme de învăţământ strâmbe. Mă refer aici la băncile pe care le-a frecat Funeriu, la culoarele pe care a stat, la hârtiile pe care le-a consumat, nu la angrejanul educaţional în care a fost prins, ci la ceea ce a prins el din acesta, la părticica de mecanism în care a funcţionat el, ca o rotiţă, mică, mică, mică-de-tot, minusculă şi pusă nelalocul ei. Care face ca dispozitivul, la un studiu amanunţit, să dea o eroare, nesesizabilă cu ochiul liber.
Daniel Funeriu este patronul unei industrii falimentare. Pentru că asta s-a întâmplat de fapt: Daniel Funeriu a transformat un domeniu de activitate, o zonă de interes pur intelectual, o preocupare în ultimă instanţă, într-o industrie populată cu indivizi care vin cu scârbă la muncă, pentru că satisfacţiile sunt inexistente. L-am ascultat vorbind la televizor luni, după afişarea rezultatelor. M-a buşit râsu’. Nu râsu-plânsu’ stănescian, ci pur şi simplu râsu’. Carevasăzică e bine. Ie dă bine, ca să înţeleagă şi bacalaureaţii cu nota 5 la limba română. Daniel Funeriu e optimist. Are veselia-n sânge. Şi-a injectat o doză de seninătate-n venă care acum îl face să vadă totu-n roz. Ministrul zombi a avut luni, 4 iulie, exact discursul primului-ministru în legătură cu tăierile salariale, concedierile, creşterea TVA-ului, pe scurt,
Paraşutatu’ de la Învăţământ a vorbit precum conu’ Boc faţă cu nenorocirea din ţară: e-n grafic, la marele fix, exact aşa trebuia să se întâmple, suntem salvaţi, deci e super OK! Aidoma şi mister substantiv neutru: astea-s rezultatele pe care le aşteptam la bacalaureat! Nimic despre faptul că generaţia