Dintre expozițiile verii, organizate în București, se distinge Delir vizual a lui Tudor Banuș, eveniment găzduit de Galeria Dialog. Timp de o lună, vizitatorul român a avut ocazia de a admira ce au văzut (începînd din deceniul opt) Parisul și New Yorkul (la propriu vorbind). Pînă în 1980, artistul avusese peste 60 de expoziții personale la Paris, Bruxelles, Londra, München, Hamburg, Viena, Düsseldorf, Nürenberg, Geneva, Basel, New York și lista poate continua. Prima expoziție personală a maestrului a avut loc în 1975, la Galeria Shakespeare & Co (de pe malul Senei, lîngă Notre-Dame), dar biografia sa artistică începe cu mult timp înainte. Între 1965-’71, urmează cursurile Institutului de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“, timp în care întreprinde călătorii prin Europa. Este perioada exploziei hippie, a mișcărilor studențești, a Primăverii de la Praga, a deja veteranilor Beatles și a noilor Pink Floyd. Licențiat în Arhitectură în vara lui ’71, an al Tezelor de la Mangalia, redactate de Nicolae Ceaușescu (care au marcat sfîrșitul perioadei de dezgheț politic), este repartizat la Onești, oraș din care, cîțiva ani mai tîrziu, avea să pornească pe culmile gloriei Nadia Comăneci. Tudor Banuș nu a prins în urbe primele medalii olimpice ale gimnasticii românești, deoarece anul următor s-a mutat în București, Cățelu – la Policolor și apoi (ceva mai bine) la Paris, unde a lucrat o perioadă ca desenator-arhitect, urmînd în paralel cursurile Facultății de Belle-Arte (pictură în ulei și gravură). Anul 1977 marchează startul colaborării cu New York Times (și cu multe alte publicații din Statele Unite). În 1979, începe colaborarea cuLe Monde (care durează de peste trei decenii!). Între proiecte sale de maximă vizibilitate se numără ilustrarea The Muppet Show Book, difuzată în întreaga lume. Ilustrarea Enciclopediei zmeilor a lui Mircea Cărtărescu are, așadar, antecedente