E recunoscută realitatea că nicio cultură apuseană nu a stimulat creativitatea într-un mod atât de intens şi de îndelungat precum cultura greacă. Monica Săvulescu Voudouri s-a întors şi ea, după o viaţă petrecută ca sociolog în Olanda, la ţărmurile Mediteranei, unde, de altfel, îşi are - nu numai prin căsătorie - rădăcinile. Romanul autobiographic "Fetele Nikas în lumina zilei, mare şi albă", apărut la editura Tracus Arte, dovedeşte o bună asimilare a lecţiei lui Kavafis - care, de altfel, a învăţat şi el greaca târziu ("Ithaka să o porţi mereu în minte/ pe ţărmul ei s-ajungi e ţelul tău … / dar nu-ţi scurta defel călătoria/ câţi mai mulţi ani e bine să dureze…."), surprinzând dura diversitate a vieţii şi nevoia de a o netezi cu ajutorul imaginaţiei. Povestea unui neam de grecoaice din Pind, împământenite la Dunărea de Jos, e istoristă într-un ritm sacadat, de alergare la drum lung, de la Dafni cea măritată cu Filipos Nikas în România, până la Ioanna Dimitropoulou, măritată în zilele noastre la Atena, care a dat naştere în 2010 unei noi fete Nikas, numită simbolic "Romana".
Cu ochiul unei cunoscătoare a relaţiei orient-occident - nu numai din cărţi, ci şi, cum se spune, "pe propria piele" - Monica Săvulescu Voudouri îşi propune suprinderea şi zugrăvirea acelei lumi pe care Iorga o numise "Bizanţ după Bizanţ", cea care conţine deopotrivă luxul, visul, risipa, dar şi spiritul practic, câştigul şi raţiunea. E o lume în care se manifestă principalele "caractere greceşti": în primul rând negustorii (Haralamb, "Lambă" Spiridon, care vindea cai unor turci din Stambul şi care apoi a deschis o negustorie mare la Ialomiţa), dar şi clericii şi învăţaţii (părintele Niculae, fascinat de proverbul arab conform căruia "pe oameni poţi să-i legi cu o idee mai abitir decât cu orice frânghie din lume", care "pierduse minute în şir expunând principiile înţelepciunii arabe în