"O carte plină de o cuceritoare căldură umană; prin veselia ei tandră, nostalgică te duce cu gândul la simpla bucurie de a trăi." Vorbele acestea au apărut în "The New York Herald Tribune" şi se referă la una dintre primele cărţi ale celebrului Truman Capote - "Harfa de iarbă"*), microroman apărut în 1951. În româneşte a fost tipărit de mai multe ori, la diferite edituri, şi înainte şi după 1990, e o carte foarte citită, sper, dar cu toate acestea ne încumetăm să scriem despre ea la această rubrică, pentru că este cu adevărat o capodoperă, iar relativ de curând la Editura Polirom a apărut ediţia a treia (de la această editură).
Născut în 1924 la New Orleans, Truman Capote a fost unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai Americii de după al Doilea Război Mondial, cucerind celebritatea odată cu plublicarea în 1948 a primului său roman "Alte voci, alte încăperi". Deşi criticii apreciază mai mult stilul sec, sever al romanului "Cu sânge rece", preferinţa publicului merge spre operele din prima parte a vieţii sale, cum este romanul de faţă, a căror forţă evocatoare şi intensitate emoţională rămân seducătoare şi astăzi.
"Harfa de iarbă" este, spuneam, un microroman cvasi-autobiografic, narat din perspectiva unui adolescent orfan care se izolează împreună cu două mătuşi nonconformiste de societatea sudistă de care aparţin. Collin Fenwick îşi pierde mama, apoi îşi pierde şi tatăl, şi, în cele din urmă, se mută în casa mătuşilor lui (Dolly şi Verena). Catherine, menajera (o negresă care vrea să se spună despre ea că este indiană), care de asemenea locuieşte în aceeaşi casă, nu se înţelege decât cu Dolly, care este renumită pentru tratamentele pe care le face colectând plante din pădure.
"Dacă la ieşirea din oraş o apuci pe drumul care duce spre biserică, ajungi curând lângă un deal ce străluceşte ca o văpaie, plin de dale funerare, albe ca oasele, şi de
