In orice institutie publica, functionarul iti cere un formular pe "hartie A4", Hartia A4 nu este inventata insa de functionari, ci de un inginer, care a simtit nevoia sa standardizeze materialul pe care isi elabora proiectele.

In perioada interbelica, la noi in tara, nu exista notiunea "A4". In orice institutie, ti se cerea sa prezinti cererea pe "hartie ministeriala".

Respectiva hartie, cu pretentii ministeriale, semana cu actualul format A4, dar expresia nu se refere neaparat la dimensiuni, potrivit i-fakt.ru.

Se referea la faptul ca foaia trebuie sa fie neaparat dubla ca dimensiune si prezentata indoita in doua, astfel incat pe prima pagina sa figureze textul cererii sau a comunicarii, iar pe paginile 2, 3 si 4 sa-si poata scrie referatele expertii, consilierii, referentii si chiar arhivarii.

In ciuda faptului ca astazi ne criticam intre noi pentru birocratizare, pe vremuri nu prea indepartate, numarul de avize prelabile pentru o rezolvare era mult mai impresionant.

Pe prima pagina, nu scria decat ministrul: asta era rezolutia lui. Numai in cazul cand cererea se adresa unui anumit director, acesta putea pune rezolutia sa pe prima pagina. In anumite situatii, deasupra lui, mai punea si ministrul un "de acord", sau un "nu se aproba", scurt.

Propunerea de a standardiza formatul hartiilor a aparut in prima parte a secolului trecut si apartine lui Dr. Walter Porstmann, inginer si matematician, preocupat de problemele standardizarii.

El a propus ca dimensiuni de baza ale hartiei standardizate, raportul 1/1,4142, o valoare aleasa de el deloc intamplator si din ratiuni tehnice.

Astfel, raportul dintre laturile hartiei este acelasi cu raportul dintre unitate si radical de doi. Dimensiunile foii, la valoarea lor nominala, au fost stabilite la 297 x 210 mm.

Principala