Viata politica actuala din Romania nu difera foarte mult, in esenta, de aceea care a impus aducerea, in 1866, a celui care avea sa devina regele Carol I. Dupa un inceput de domnie reformatoare, Alexandru Ioan Cuza o luase razna, clasa politica se ocupa numai cu intrigile si lupta pentru putere, haosul ameninta nu numai progresul tarii, ci chiar unirea realizata in 1859.

Adus in acest cazan cu aburi, din care initial a vrut sa plece mancand pamantul, principele german a reusit sa aduca ordine, printr-o noua Constitutie, o noua legislatie, noi principii. Carol I si urmasii sai au reusit sa creeeze Romania moderna, prospera, civilizata si respectata.

Acum politica romaneasca a ajuns intr-un punct mort. Puterea si Opozitia sunt total decredibilizate, proiectele viabile lipsesc, iar cele care exista sunt blocate, discursul politic se reduce la injurie si demagogie, puntile de comunicare sunt taiate, iar reformele practic imposibile. Increderea publica in institutii politice si procese democratice fundamentale precum alegerile sau dezbaterile, in lideri si partide politice este prabusita la cote sub cele de avarie, prefigurand extrem de periculoasa criza a democratiei. Una peste alta, republica romaneasca pare sa fi esuat.

Si atunci, ma intreb, oare n-o fi monarhia solutia si pentru aceste vremuri tulburi? O intrebare, cred eu, legitima cu atat mai mult cu cat o recenta iesirea in decor a presedintelui Basescu a adus in prim plan Casa Regala care s-a trezit brusc cu un numar record de sustinatori. Asa ca ar fi bine de vazut cam cati ar fi ei, atunci cand ii scadem, vorba lui Andrei Plesu, pe cei care il iubesc pe rege din ura fata de Traian Basescu.

Ce ar aduce monarhia? Secretul sta in principiul impus de Carol I: "regele conduce fara a guverna", asa cum, sa zicem, arbitrul conduce jocul fara a fi jucator, ceea ce presedinte