Eram, mai demult, intr-o mica localitate cocheta din Pirineii francezi, la un curs de apiterapie energetica.
Ultima zi se anuntase aparte, dedicata terapiei cu povesti. Atat ni se spusese. Eram cu totii curiosi si dornici sa vedem ce va urma. Ilda, o doamna din Belgia, care trebuia sa sustina demonstratia, isi pregatea cu calm o trusa cu flaconase de uleiuri esentiale. Cand a inceput, am aflat cu surprindere ca nu aveam sa urmarim tratarea unui pacient adus din afara, ci noi, cei din sala, urma sa participam la sedinta in grup. Cu emotia unei aventuri neprevazute, ne-am lasat condusi, pas cu pas, pe taramul unei povesti cu feti-frumosi, zane si printese. Mirosurile sublime ale uleiurilor esentiale utilizate in cursul naratiunii ne-au usurat patrunderea in fantastic. Fiecare traia in felul sau povestea spusa de Ilda pentru toti, apoi isi relata experienta sa, avand ocazia sa-i asculte pe ceilalti cum reflectau, in moduri diferite, acelasi basm. Am vazut cum, sub indrumarea blanda a Ildei, oamenii reuseau sa isi descopere in mod neasteptat anumite probleme de viata, carora le intrezareau rezolvarea. Povestea aceea, una singura pentru toti, ne unise intr-o legatura speciala de suflet, prin trairea impreuna a unei aventuri fantastice. Am plecat de acolo, din munti, imbogatita si fericita ca in lume sunt oameni care fac asemenea lucruri speciale pentru semenii lor.
*
Dupa niste ani, am aflat ca si la noi se practica acest tip de psihoterapie, denumita ericksoniana. I-am intalnit pe Ioana si Paul in Bucuresti, la niste cursuri. Ei sunt apicultori, iar eu medic api-fito-terapeut, asa ca am discutat mai intai despre albine si produsele lor. Firesc, ne-am imprietenit si am aflat ca sunt psihoterapeuti in Tulcea si ca lucreaza, si ei, cu povesti, cu produsele stupului si plante medicinale. Mi-au spus despre interesul crescand pentru psiho-terapie din Roma
