In timp ce orice napastuit din tarile sarace cauta El Dorado pe harta si nu se lasa pana nu porneste la drum, indestulatii din tarile bogate se uita la el chioras de cum a sosit, ca si cum i-ar fi venit cu posta a cincea roata la caruta, necomandata de nimeni.
Pe parcurs, cosmarul anti-imigrare se apropie de apogeu, iar elanul pro-emigrare aduna cu ghiotura multimile nu numai din valea Gangelui, a Nilului sau a Amazoanlor, dar si a Dunarii. Se pare ca am ajuns in faza cand si Sena se cam fereste de Volga, scrie Project Syndicate.
Statisticile arata ca circa 200 milioane de oameni, cam 3% din populatia lumii si de zece ori mai mult decat populatia Romaniei, locuiesc intr-o alta parte a lumii decat cea unde s-au nascut.
Toti sunt in cautare de lucru, iar cei de la locul unde au poposit, in loc sa se bucure ca le pica din senin o forta de munca ieftina, care tocmai le lipseste, isi fac siesta trantindu-le poarta in nas.
De multe ori, li se alatura si politicienii dornici de voturi, fara sa observe ca deschiderea barierelor in fata fluxului international de capital, bunuri si servicii este in contradictie cu inchiderea acelorasi bariere in fata fluxului de oameni.
Hop si Marx, cu teoria lui
Clasicii stiintei economice John Stuart Mill si Adam Smith au sesizat ca asemenea concept nu este nici etic, nici practic, nici logic si pune frana avantului economic atat la cei emancipati, cat si la cei primitivi.
Clasicul Karl Marx a confundat imigrantii cu oropsitii care umbla teleleu pentru simplul mnotiv ca lumea este impartita in doua: cei smecheri si cei smecheriti. A treia categorie nu exista, decat numai daca o inventeaza el personal.
In secolele trecute, migratia in masa a milioane de europeni din multe tari, inclusiv din spatiul romanesc, a ajutat la prosperitatea Statelor Unite,
