Criza economică mondială, cu grave manifestări pe continentul european, a zdruncinat puternic atât construcţia europeană cât şi încrederea în proiectul european. Declaraţia preşedintelui Eurogrup, Jean-Claude Juncker, potrivit căreia măsurile propuse Greciei de FMI şi UE ar fi o „limitare masivă” a suveranităii ţării au iscat dezbateri aprinse în UE.

Henry A. Kissinger spunea, în 2008, că procesul reconstrucţiei sistemului internaţional contemporan include şi trei „revolutii": transformarea sistemului statal al Europei; schimbările provocate de radicalismul islamic asupra conceptului de suveranitate; mutarea centrului de greutate al afacerilor internaţionale din aria Atlanticului în cea a oceanelor Pacific şi Indian. Desigur, opiniile lui Kissinger pot fi însoţite de precizări specifice sau amendamente, dar rămâne constatarea că schimbările în sistemul internaţional post-Războiul Rece se realizează deodată cu transformările pe care le înregistrează statele, dar şi organizaţiile regionale şi globale, toţi actorii care interacţionează în sistem.

Am vrut să reamintesc observaţiile lui Kissinger în contextul unor evenimente europene prezente. Nu doar cunoscutul diplomat american a remarcat faptul că procesul integrării europene şi evoluţia UE înseamnă şi o spectaculoasă dezvoltare a noţiunilor de stat, suveranitate şi cooperare/coordonare interguvernamentală.

Criza economică şi financiară internaţională, cu grave manifestări pe continentul european, a zdruncinat puternic atât construcţia europeană cât şi încrederea în proiectul european, după cum a perturbat profund şi asezământul statelor membre. Se vede aceasta şi din emoţia şi dezbaterile generate de recenta afirmaţie a lui Jean-Claude Juncker, premierul luxembourghez şi preşedintele Eurogroup, anume că măsurile propuse Greciei de FMI şi UE ar fi o „limitare masivă" a suveranităii ţării respectiv