Răsfăţaţi de public, de fete şi de cârciumari, fotbaliştii de glorie ai Farului povestesc care era viaţa de sportiv în urmă cu câteva decenii. Meseria de fotbalist oferea şi atunci aceleaşi beneficii ca în prezent.
Femeile frumoase roiau în jurul sportivilor, iar veniturile, mult peste media celorlalţi români, le permiteau să ducă o viaţă de huzur. Paul Peniu (57 de ani), astăzi preşedintele Academiei Gheorghe Hagi, care a jucat la Farul între 1975 şi 1984, râde când îşi aminteşte cu mare drag de acea perioadă.
Spune că viaţa unui fotbalist avea multe delicii. În primul rând erau fetele, care făceau o curte nebună fotbaliştilor. „Eram un bărbat frumos. Toate studentele mai mari voiau să pună mâna pe mine, dar eu am ales-o pe Mihaela, studentă şi ea. Era şi este de o frumuseţe deosebită şi un caracter extraordinar“, spune el. Împreună au doi copii: Cristian şi Paul Mihai. Niciunul nu şi-a urmat părinţii în carieră. „Unul era prea bolnăvicios şi unul nu a fost acaparat de acest microb“, spune el, cu regret. Cei doi băieţi s-au privatizat şi au o firmă de iluminat.
Pe teren golgheter, pe ştat de plată muncitor necalificat
Aşa cum se obişnuia în acei ani, fiecare sportiv era angajat la câte o întreprindere, de unde încasa lunar şi un salariu. „Cum eu nu aveam nicio calificare, am fost trecut pe ştatul de plată ca peisagist la IHR Marea Neagră şi, la un moment dat, ca muncitor necalificat la Trustul de Construcţii Locale. Primeam o leafă de 1.200 de lei, pe când cei calificaţi primeau lunar şi 5.000 de lei“, spune Peniu.
Citiţi poveştile fostelor glorii ale FC Farul în săptămânalul apărut pe piaţă joi! Săptămânalul poate fi cumpărat de la orice chioşc din Constanţa la preţul de 1,4 lei.
