Parlamentul European a constatat, in urma scandalului in care a fost implicat inclusiv Adrian Severin, ca are o vulnerabilitate, care tine de sursele de castig ale europarlamentarilor si de relatiile lor cu formele de lobby. Si nu s-a multumit sa constate. A reactionat foarte rapid. In doar 10 saptamani a fost elaborat un nou cod de conduita, mult mai restrictiv, pentru europarlamentari, cod ale carui prevederi elimina tocmai aceste vulnerabilitati majore.
Astfel, eurodeputatii trebuie sa depuna declaratii detaliate legate de activitatile platite pe care le deruleaza in afara Parlamentului si a oricaror functii care i-ar putea aduce in conflict de interese. Codul interzice explicit primirea de bani sau recompense in schimbul exprimarii unor pozitii in Parlament, defineste regulile pentru primirea de cadouri si fixeaza un cadru pentru fostii parlamentari convertiti la activitatea de lobby.
Adaugati la asta viteza cu care a ramas fara imunitate Adrian Severin, sigurul europarlamentar implicat care nu a demisionat din PE imediat dupa izbucnirea scandalului, si veti avea imaginea clara a diferentei uriase dintre politica romaneasca si cea europeana.
Peste tot in lume exista corupti. Peste tot exista legislatie incompleta. Niciun legiuitor nu poate imagina, dintr-un bun inceput, toate situatiile si nu poate identifica toate fisurile unei reglementari. Dar in restul UE, imediat ce practica ofera cazuistica, reactia este prompta si eficienta.
La noi nu se intampla nimic, indiferent cat de mari se dovedesc bresele si cat de extinse anumite fenomene, in primul rand coruptia. Cati ministri, chiar premieri, parlamentari sau alti inalti demnitari romani au fost acuzati de acte de coruptie si complicitati vinovate cu tot felul de clienti? Dar cati au suportat consecintele legale si cate legi au fost modificate pentru a bloca pe cat
