Foto: Arhivă personală Anca Herlea Un sat cu oameni gospodari, oameni bogaţi, care au avut grijă să-şi păstreze datinile în hotar. Aceştia sunt vinerenii din Alba. Români cu suflet mare şi cu credinţă în Dumnezeu.
Se ajută între ei, oricând e nevoie. Când e de muncă, e de muncă, iar când e sărbătoare, se pregătesc cum se cuvine. Îmbracă straie din lăzile de zestre şi pornesc spre biserică. La Vinerea, rânduiala, hărnicia şi statornicia oamenilor sunt de netăgăduit. Poate de aceea vinerenii au de toate, ca şi în anii de demult: femei care fac pâine pe vatră pentru tot satul, potcovar, tâmplar, dulgher, iconar, dar şi intelectuali respectaţi care au ştiut cât de importantă este conservarea portului din vechime, a obiceiurilor de peste an, a dansurilor şi a cântecelor locului.
Un nume aflat la loc de cinste este cel al învăţătorului Nicolae Herlea. Familia Herlea apare în Vinerea la sfârşitul secolului al XVII-lea şi numără, de-a lungul veacurilor, avocaţi, preoţi, învăţători. Dar cel mai iubit de comunitate rămâne, cum spuneam, Moş Nicolae Herlea, luptător în revoluţia din 1848, unul dintre memorandiştii care au plecat la Viena pentru a apăra drepturile şi demnitatea ţăranului ardelean. După discursul său, rostit la Viena în trei limbi, română, latină şi germană – a uimit Occidentul. Odată întors în Transilvania, Moş Nicolae Herlea a fost acuzat de şovinism de autorităţile maghiare şi condamnat pentru trădare de patrie în 1894.
Gazeta de Transilvania din acele vremuri consemna: „Un portret minunat era plugarul Nicolae Herlea, din Vinerea, comitatul Hunedoarei, cu portul lui ţărănesc: cizme cu tureci lungi, pantaloni de lână albă, spenţer alb şi scurt. Acest moşneag, de 74 de ani, care avea părul alb ca zăpada şi faţa brăzdată de suferinţe, era fără îndoială cel mai inteligent om din toată societatea română. Vorbea româneşte, italieneşte, latineşt
