Nu stiu altii cum sunt construiti, poate oi fi eu mai degraba impresionabil, dar mi-a placut sa vad numele tarii mele pe podeaua ringului de box, impins sub ochii fie si unei zecimi din audienta anuntata de organizatorii galei in cadrul careia Lucian Bute si-a confirmat valoarea.
Si daca Ion Tiriac, banuit de multa lumea ca fura curent, dar nu si ca nu se priepe sa-si puna numele cu succes sub manifestari sportive de talie mare, a afirmat inaintea meciului ca evenimentul a fost bine organizat, bine mediatizat, bine exploatat de Romania in planul imaginii planetare, cu bani putini, nu ma pricep sa-l contrazic.
Privind, insa, spre nobletea lui Lucian Bute, sfiosenia nu afisata, ci izvorata din adancul sufletuluiu, lipsa fitelor caracteristice boxerilor inainte de a-si masura pumnii cu challengeri pe masura de obraznici, dorinta de a aduce bucurie in patria sa atat de trista, n-am putut sa nu ma intreb cati copii ajung la batranete fara sa aiba ocazia sa incerce, macar, sa paseasca pe calea desavarsirii?
Se spune ca valorile isi croiesc mereu drum prin mlastina, ca taria de caracter, munca si inteligenta n-au cum sa nu fie observate de societate, care le impinge spre stele. Desigur ca privind spre spatiul public, fara sa iau in calcul totalitatea oamenilor ilustri din toate timpurile, merit un cap in gura. Dupa 20 de ani de democratie, modelul "Bute" este un accident, padurea este dominata de lighioane mari care mananca iepurasi. Fara sa-i caute, in afara anilor electorali, ci prin inactiune.
Astfel ca daca destinul, sub forma sa institutionala, nu pune un deget pe frunte, din cand in cand, unui Bute, Hagi, Nadiei sau lui Ilie Nastase, carora nu norocul le-a construit, totusi, cariera, ci munca si credinta ca nu le bate lantul, sute de mii de oameni trec pe pamant fara sa stie ca Dumnezeu a harazit fiecaruia un loc, ca a i
