În urmă cu câteva decenii examenul de bacalaureat era numit "de maturitate", aşa cum de altfel se cheamă şi acum în unele ţări europene. Mă uitam la abordările isterice care au urmat publicării rezultatelor şi mă gândeam cât de mult are nevoie societatea românească în ansamblu de un examen de maturitate corect, supravegheat de camere video.
Joi, 25 ianuarie 1990, un avion Boeing 707 al companiei columbiene Avianca s-a prăbuşit; în accident au pierit 73 dintre cei 158 de oameni aflaţi la bord.
Comandantul avionului se numea Laureano Caviedes, iar secundul său era Mauricio Klotz. Din cauza vremii potrivnice avionul s-a învârtit timp de o oră şi jumătate în spaţiul aerian american, iar Turnul de control din New York l-a împiedicat de trei ori la rând să se angajeze în manevrele de aterizare. Când, în cele din urmă, a primit permisiunea, avionul s-a lovit de o serie de curenţi înşelători şi, cum pilotul automat, care ar fi putut reacţiona suficient de rapid şi coerent la curenţi, era deconectat, aparatul a ratat aterizarea şi piloţii au executat o serie de manevre de ocolire. S-au întors în zona unde credeau că este aeroportul şi au reluat manevrele. La 25 de kilometri de aeroport, cu rezervoarele goale, Avianca 052 s-a prăbuşit peste o casă care aparţinea tatălui tenismenului John McEnroe.
De ce s-a prăbuşit aparatul de zbor? Am spus-o un pic mai sus, nu mai avea carburant. Iar Klotz, care ar fi trebuit să comunice asta Turnului de control, a preferat ceea ce se cheamă "discurs ocolit": "În urcare la trei mii şi...ăăăă...combustibilul e pe sfârşite, domnule" este o mostră. Şi, pe cale de a se prăbuşi, acelaşi Klotz răspundea unei întrebări directe a celor din turn - "Credeţi că aveţi combustibil suficient?" cu "Cred că da. Mii de mulţumiri". Un soi de ploconeală speriată, iar în acest timp inginerul de bord îi arăta unei stewardese cadranul de combus
