A inceput numaratoarea inversa a ultimului an pana la prima repriza a alegerilor din 2012, partidele incep sa socoteasca. Cu prima sansa porneste Opozitia, care pe fondul erodarii increderii pana la cel mai jos nivel inregistrat dupa revolutie de un partid aflat la Putere, nevoit sa tina sub control atat deficitul bugetar, cat si criza economica, se vede deja cu sacii in caruta.
Dupa mine, alierea socialistilor cu liberalii s-a facut prea repede. Crin Antonescu si Victor Ponta s-au gandit ca au aproape doi ani pentru a veni in cascada cu alternativa, prezentand romanilor conceptia lor despre economie, administratie, sanatate, educatie, pe masura ce esecurile sectoriale isi vor arata dimensiunea.
Nu s-au gandit, insa, ca prestatia personala trebuie sa fie credibila. Sau au socotit ca nu au aceasta problema, ca simpla insiruire a prapastiilor cascade in vietile romanilor le va aduce victoria. Printre reprezentantii electoratului lor stabil s-a nascut insa indoiala, din cauza dorintei celor doi lideri de a copia comportamentul lui Traian Basescu, detinatorul editiei princeps a manualului golanelii politice, in timp ce incriminau taman acest model.
Dar Puterea vine tare din urma. Dupa stabilizarea tintelor macroeconomice, productia industriala a inceput timid sa creasca, s-au relansat exporturile, iar programele de investitii in infrastructura au fost reluate.
Nu este suficient, fireste, deoarece impactul pozitiv asupra imbunatatirii nivelului de trai nu va putea fi consemnat in cateva luni de o asa maniera incat sa intoarca semnificativ scorurile. In plus, desi romanii au memoria slaba, captusirea la loc a anvelopei salariale, in anul 2012, nu le va sterge din minte cea mai neagra perioada a vietii lor.
Prin urmare, trebuie umblat la emotii. Iar daca Opozitia foloseste din manualul marketingului politic frica,
