Subiectul rapirilor de copii pentru prelevarea de organe nu cred ca trebuie trecut usor cu vederea, desi, aparent, tine mai mult de zona faptului divers. El a scos, insa, la iveala cateva adevaruri cel putin ingrijoratoare despre nivelul intelectual si mentalitatea romanilor. N-am vrut sa abordez insa subiectul decat dupa ce lucrurile s-au calmat definitiv, caci nu am vrut, sub nicio forma, sa contribui la amplificarea acestei imbecilitati.
In primul rand, povestea, desprinsa parca din filmele SF de serie D, ne-a aratat cat de primitivi si, tocmai de aceea, manipulabili sunt multi dintre concetatenii nostri. Si nu doar privitorii de OTV, unul dintre vectorii de raspandire a zvonului (pentru acoperirea scandalului Iuga?), ci si utilizatori de Internet, caci zvonul a fost imprastiat inclusiv pe retelele de socializare.
Daca dupa ce au citit despre rapirile de copii pentru prelevari de organe ar fi cautat pe Google niste informatii de baza despre transplantul de organe ar fi aflat ca el nu are nicio legatura cu comertul de macelarie. Adica nu prelevezi intai organul si abia apoi cauti primitorul compatibil, ci invers, pentru ca organul, oricare ar fi el, este extrem de perisabil. Asadar copiii rapiti ar fi trebuit supusi in prealabil unor analize complexe, ceea ce, desigur, nu a fost cazul. De altfel, in general traficul de acest fel este comis in complicitate cu parintii care vand copiii.
Daca la manipulari atat de usor demontabile suntem sensibili, ma intreb cum am reactiona la unele mai complexe, mai inteligente si cu miza mai mare. Suntem victime sigure, ma tem. Dar sa zicem ca acest zvon putea avea, in mod paradoxal, si efecte bune. Caci o supraveghere mai atenta a copiilor nu e niciodata e prisos cu atat mai mult cu cat zvonul pare sa fi prins foarte bine exact in acele cartiere ale Bucurestiului unde micutii sunt lasati pe stra
