Numai cine n-a văzut circul de la şedinţa de vineri a Consiliului Local nu poate crede că o întâlnire care s-ar vrea formală şi, mai ales normală, se poate transforma într-un episod din Cascadorii Râsului.
Numai cine nu l-a văzut pe primarul Radu Mazăre căscând, întinzându-se, fumegând pe jumătate adormit din trabucu-i nu poate crede că, de fapt, impresia lăsată de edil este de nepăsare. Nu am pretenţia că ar trebui să fiu considerată obiectivă. Nu vreau să mă creadă nimeni, ci aş vrea, înainte să-l judecaţi sau să-l lăudaţi, să veniţi să-l vedeţi pe Mazăre în acţiune, măcar la şedinţele de Consiliu Local. Va fi o delectare, vă promit. Şedinţa de săptămâna trecută a stat sub semnul Cazinoului. Circul, pentru că asta a fost, regia grosolană menită să-l încolţească pe Gigi Chiru (sincer, a meritat-o din plin, în urma unei prestaţii lamentabile), nu a făcut decât să ne convingă, a nu ştiu câta oară, pe noi, cei care asistăm, lună de lună, la întâlnirile aleşilor locali, că Mazăre se crede stăpân peste oraş, peste oameni, peste minţile noastre. Nu trebuie să facă ceea ce spunem noi, locuitorii Constanţei, nu trebuie să ia pe nimeni drept reper, nu trebuie să acţioneze nu ştiu cum. Însă, ar trebui doar să ne crediteze cu atâta minte încât să realizeze că ne dăm seama când pune la cale o manipulare grosolană. Credeţi că îl interesează de Cazino? Nu. Poate că nici pe noi. Dacă ne-ar fi păsat am fi luat atitudine până acum, nu am fi aşteptat să vrea Mazăre să-l vândă pentru a ne oţărî unii la alţii. Ne-am obişnuit cu el. Treceam pe lângă clădirea pe care nu a îngrijit-o nimeni, niciodată, ca pe lângă o bătrână paralizată pe care o considerăm un individ pierdut pentru societate, pentru noi, care nu ne mai aduce nici un folos. Făceam poze cu Cazinoul şi atât, ca şi cum ar fi fost acolo numai pentru fotografiile noastre, pentru a avea cu ce ne lăuda pe net. Dacă are sau n