Asta e România, nu ai ce să faci! Aşa a exclamat orădeanca Elena Marta, o anonimă de 45 de ani, absolventă a Colegiului Tehnic Traian Vuia, după ce la soluţionarea contestaţiilor lucrarea ei de Bac la matematică a fost reevaluată astfel încât nota iniţială, 5.90, i-a fost majorată la 8.55.
Diferenţa e enormă, dar matematica o disciplină cât se poate de exactă. Ori ştii, ori nu ştii! La fel, şi la corectarea unei lucrări, tocmai pentru că operaţiunea nu lasă loc de subiectivism, ori judeci matematic, ori nu judeci deloc. Dar profesorii care i-au evaluat iniţial lucrarea şi-au bătut joc nu doar de propria lor meserie, ci şi de autoare, neluând în calcul posibilele consecinţe ale notării lor asupra acesteia.
Elena Marta a spus doar atât: Asta e România, nu ai ce să faci! Are 45 de ani şi tocmai din acest motiv nu a reacţionat altfel. La 45 de ani, în România, eşti deja resemnat ca o mioriţă. Nu mai protestezi. Verbalizezi. Constaţi, iei act.
Mă întreb, însă, ce se întâmpla dacă Elena Marta era nu un adult de 45 de ani, ci o adolescentă de 18, convinsă că întregul viitor depinde de rezultatul de la Bac. La aflarea veştii că a picat se putea sinucide, aşa cum unii au încercat, iar alţii au şi reuşit? Se putea, înainte de a depune orice contestaţie. Ar fi avut-o pe conştiinţă acei profesori din comisia de corectare? Răspunsul din nou e da, cu condiţia ca respectivii să aibă conştiinţă.
Tot după Bac am cunoscut o tânără cu conştiinţă. Se numeşte Luana Niculescu, a absolvit Colegiul Eminescu şi, la fel ca o altă colegă de la acelaşi liceu, a luat cea mai mare notă din judeţ. De mult nu mi-a făcut aşa plăcere să ascult pe cineva "în exercitarea funcţiei" de jurnalist...
Isteaţă, îndrăzneaţă, tonică, ba şi frumoasă, plină de energie cât să dea şi altora, într-o jumătate de ceas mi-a povestit cum s-a hotărât, încă de mică, să nu copieze, în primul
