Uimit de luxul, contrastele şi corupţia ce-o expunea la vedere Calea Victoriei au fost însă mulţi alţii. Cu experienţe incomparabile ucenicului cizmar Ceauşescu, Petru Groza a sosit în Capitală după fondarea României Mari.

Capşa

În aşa-numita „descălecare a ardelenilor" din 1919, avocatul de 35 de ani a devenit titular la „Ministerul Ardealului". Găzduit la Athenee Palace a căutat întâi Capşa. I-a părut însă o cofetărie oarecare, prost luminată şi sufocantă de fum. Dând să iasă în stradă, a nimerit într-o mizerabilă toaletă. Celebra Capşă bucureşteană - şi-a notat apoi în jurnal -, i-a amintit „speluncile sinistre din mahalalele Budapestei sau Vienei".

Bărbat cu patima femeilor, Groza s-a uluit de „ştiinţa" bucureştencei de-a face impresie, notând în jurnal: „Nu văzusem încă până atunci atâta artă din partea unei femei de a şti să stea într-o trăsură sau pe un scaun, când îşi încrucişa picioarele pentru a şi le împleti la glezne". Dar mai ales după interesul politic al soţului sau amantului, aceste „ispite lascive" perindau un bărbat după altul. La Viena şi Budapesta văzuse Groza multe, dar nu şi„schimb de neveste" între mai marii ţării!

Sodoma şi gomora

Viitorul prim-ministru al guvernului ce-a instaurat comunismul în România s-a arătat mai ales dezgustat de corupţia Capitalei. A intrat în conflict cu departamentul Lucrărilor Publice, reproşând ministrului că s-a pus sub comanda Reginei Maria. Şi că topeau banii publici în construcţia de serpentine la Peleş ori pentru ca drumul dintre Constanţa şi Balcic să fie mai bun.

„Paraziţi de drept divin", numea cuplul regal cel ce va declara în 1947 abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii, conform notaţiilor de jurnal reproduse de Dorin Bîtfoi în „Petru Groza, ultimul burghez, O biografie" (Compania, 2004). Scârbit de vraja cetăţii lui Bucur („Sodoma şi Gomora vie