Poate ca ar fi trebuit sa tratez azi ceea ce este stirea momentului, anume intentia - as spune istorica - a agentiei Moody's de downgrade a SUA. Ar fi pentru prima data dupa 1917 (sper sa nu ma insel) cand SUA s-ar confrunta cu un rating mai mic decat cel actual. Cu toate ca e vorba de o stire de maxim interes, dat fiind faptul ca ieri am avut ceva treaba, ma voi ocupa acum de stirile care vin din China deoarece, in mod surprinzator, consider ca ceea ce se intampla acolo e mai important decat situatia din SUA.
In timp ce investitorii par a avea un plan care exclude intrarea SUA in incapacitate de plata, nimeni nu cred ca are un plan B pentru inrautatirea situatiei economice din China. De altfel, pentru multi, posibilitatea inrautatirii situatiei a fost spulberata de datele care au venit ieri. Cresterea economica de 9.5% (YoY), peste estimarile analistilor (9.4%) semnalizeaza o incetinire a cresterii, dar, trebuie sa recunoastem, mentine motoarele turate puternic. Desigur, de-a lungul timpului au existat numeroase opinii privind prabusirea Chinei, scenarii fataliste referitoare la viitorul tarii s.a.m.d. La momentul respectiv le-am combatut din cauza ca datele aratau o cu totul alta realitate. La fel, atunci cand anumiti analisti frenetici faceau prognoze fantasmagorice despre viitorul Chinei am preferat sa prezint elementele sensibile si mai putin cunoscute care, dupa cum s-a vazut, si-au facut simtita prezenta fix cand ne asteptam mai putin.
De data aceasta in fata cifrelor date publicitatii de catre chinezi nu cred ca trebuie sa ne entuziasmam. Marele risc al Chinei este in continuare reprezentat de amenintarea inflatiei. Daca punem in oglinda indicele preturilor de consum cu cresterea economica vom observa o divergenta cat se poate de clara: economia scade in timp ce preturile cresc. Coborand si mai mult in complicata realitate chineza, putem
