Cele mai multe din clădirile maculate cu aşa-numitele graffiti se găsesc în centrul Capitalei şi în zonele universitare. Îngălarea oraşului e lucrarea studenţilor şi a liceenilor din buricul Bucureştiului. Dar nu acesta e fenomenul. Fenomenul e lipsa de reacţie a populaţiei şi a administraţiei Bucureştiului. Noi incriminăm absenţa unor legi, ca şi cum, odată publicate în Monitorul Oficial, legile devin funcţionale de la sine. Mâzgălirea zidurilor ca şi scrisurile scabroase din cabinele toaletelor publice sunt o reacţie primitivă şi distructivă la normele unei comunităţi civilizate.
În mediile cu răbufniri imunde şi antisociale, legile nu se aplică, ele trebuie impuse cu forţa. Ordinea se construieşte şi prin înfricoşarea indivizilor care o abuzează din întuneric. Oraşul e murdărit cu aceste graffiti fără nici o legătură cu impulsul artistic, noaptea. Lucru care spune că făptaşii ştiu că fac un rău public. Iar răul public nu e reacţia mărginaşilor la traiul bun din Centru, ci încontrarea snoabă, de cavernă a unor medii şcolite şi cu pretenţii culturale la civilizaţie.
Problema însă nu e numai la proliferarea golăniei academice, ci şi la abandonul profesorilor şi al administratorilor din învăţământul liceal şi universitar. Nimeni nu se revoltă, nu reclamă nimeni intervenţia Poliţiei, a Jandarmeriei şi a Primăriilor, profesorimea practică un gen de laşitate de turmă cu acoperire seniorală. Zonele universitare sunt ameninţate de avantgărzile prostului gust, e subminată esenţa actului educativ şi, cu toate acestea, rectoratele şi catedrele „nu se coboară”.
Nu-i tocmai departe vremea când bandele de mâzgălitori vor ruşina uşile şi pereţii Facultăţii de Drept şi ale Universităţii cu spray-urile lor negre, dar şi atunci magiştrii învăţământului superior şi adormiţii funcţionari ai ministerului vor rămâne probabil tot fără reacţie.
Tineretul nostr