Mirela Stănciulescu (n. 1957), este absolventă a Universităţii din Bucureşti, secţia engleză-portugheză. A tradus mai multe cărţi din literatura de limbă portugheză şi engleză, printre care: "Pluta de piatră" şi "Călătorie prin Portugalia", de José Saramago, "Bunele intenţii", de Augusto Abelaira, "Oameni de preţ", de Joyce Carol Oates. A debutat în proză în anul 2007, cu romanul "Copilul de foc", pentru care a primit Premiul de Debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, şi a publicat în acelaşi an un al doilea roman, "Cine eşti tu?" La Târgul de carte Bookfest 2011 şi-a lansat al treilea roman.
- Iată că a apărut şi al treilea roman. Ce înseamnă el pentru tine?Ai mărturisit cândva că e romanul la care ţii enorm...
- Într-adevăr, ţin foarte mult la acest roman şi aş spune că mă reprezintă în cea mai mare măsură. Cărţile mele anterioare sunt dedicate unor teme care m-au preocupat mult şi îmi sunt la fel de dragi, dar "Emotia" conţine esenţa crezului meu literar.
Pentru mine este o carte cu totul specială, care vorbeşte despre rolul emoţiei în păstrarea omenescului din fiinţele (tot mai puţin) umane şi despre cum e în stare cineva cu mare forţă interioară să-i însufleţească pe cei din jur, chiar fără să-şi dea seama, printr-un fel de transfuzie a propriei sale emoţii, care merge uneori până la golirea completă a venei emoţionale.
- Alex Ştefănescu spunea că titlul acestei cărţi are pentru el valoarea unui program estetic. Are aceeaşi valoare şi pentru tine, ca autoare?
- Alex Ştefănescu (care, la rândul lui, ne-a desluşit de curând "cum se fabrică o emoţie") mi-a făcut onoarea de a-mi prelua titlul romanului ca emblemă a unui program estetic menit să reînvie sensibilitatea în literatură.
Nu pot să nu fiu întru totul de acord cu el în acest demers. Mie îmi place diversitatea curentelor şi tendinţelor literare, dar e e
