Floarea soarelui este planta alimentara, dar si medicinala care se cultiva in majoritatea zonelor din tara noastra. Are o tulpina dreapta, paroasa, care poate atinge pana la trei metri in inaltime, si frunze mari, ovale si aspre.
Florile care infloresc din iulie si pana in octombrie sunt mari, cu petale galben-portocalii. Fructele sunt achenele, semintele, negre, albe sau pestrite.
In scop terapeutic, de la floarea soarelui se recolteaza radacina, tulpina, frunzele, petalele, semintele si palaria florii, fara seminte.
Radacina se scoate din pamant toamna devreme, se taie fasii si se pune la uscat. Pulberea obtinuta prin macinare in rasnita electrica de cafea are proprietati laxative si este calmant gastric. Se rasneste radacina bine uscata si maruntita atat cat sa ajunga pentru 20 de zile. Dupa aceasta perioada isi pierde din calitati si trebuie preparata alta.
Tulpina si frunzele se recolteaza cand sunt verzi. Ambele au puternice efecte febrifuge, dar si actiune expectoranta si decongestiva pulmonara. Vinul care se poate obtine din frunzele si tulpinile verzi si proaspete scade febra si poate fi folosit si ca adjuvant in formele usoare de tuberculoza.
Frunzele si tulpina se spala, se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla, mai mare. Poate fi un borcan. Deasupra se toarna vin alb, natural, si vasul inchis se lasa la macerat timp de doua saptamani, dupa care se filtreaza printr-un tifon curat. Se iau cate patru linguri pe zi in cure de cate doua saptamani, de cateva ori pe an.
Petalele florii se recolteaza prin ciupire de pe palarie si sunt folosite numai proaspete pentru prepararea tincturii. Petalele, bine spalate sub jet de apa rece, se toaca marunt si se pun intr-un borcan. Se toarna alcool alimentar cat sa le acopere si se lasa la macerat timp de zece zile dupa care se filtreaza si lich