Singura puscărie pentru elevi din lume a funcţionat, din păcate, la noi în ţară. Puţină lume ştie acest lucru.
Se întâmpla în comunism, încă de la începuturile instaurării lui în România. Vorbim despre închisoarea Târgşor, de lângă Ploieşti. Acolo erau închişi acei copii care îndrăzneau să se împotrivească regimului.
A fost gândit ca un experiment prin care regimul vroia o reeducare a minorilor care organizau sabotaje, împărţeau manifeste sau făceau parte din frăţii de cruce legionare.
Vezi aici un reportaj marca TVR
Iată ce spune marele gânditor de dreapta, brazilianul Olavo de Carvalho, despre cum îşi asumă revoluţionarii de profesie, între care comuniştii stau la loc de cinste, vinovăţia:
“Imunitatea faţă de vinovăţie este una dintre trăsăturile definitorii ale mentalităţii revoluţionare, dar până in secolul XX această trăsătură apare numai în mod localizat, limitată la grupuri militante bine definite. Numai după anii 60 ea s-a răspândit în mase întregi de populaţie, atunci când imaginea simbolică a victimei ispăşitoare a devenit vizibilă în mod universal: din cavernele lui Al-Qaeda până la campusurile universitare din California, de la înaltele comandamente ale organismelor internaţionale până în adâncurile cluburilor de sadomasochism, ura faţă de Occident este licenţa care garantează libertatea de a comite păcate şi abateri fără vinovăţie.
Canalizând împotriva acestei ţinte simbolice toate vinovăţiile şi resentimentele umanităţii, mişcarea revoluţionară a depăşit limitările unui discurs ideologic care apela numai la porţiuni specifice de populaţie. S-a erijat în administrator global al urii psihotice organizate. A fost un teribil „salt calitativ”, cum ar fi zis Mao Dzedong. Însoţit de înlocuirea vechii structuri ierarhice de partid cu noua organizare flexibilă în „reţele”, ea şi-a crescut forţa de agresiune a mişcării în aşa mă
