Nu stiu ce pacate o avea de ispasit sufletul Madalinei Manole, dar stiu ca nici macar la un an dupa moartea nefericita nu are parte de liniste, din cauza telenovelei care se consuma violent si televizat intre sotul si parintii ei. Ultimul act, de-a dreptul dezgustator, a avut loc chiar pe marginea mormantului ei, la parastasul de un an de zile.

Nu stiu cine are dreptate. Din scurtele secvente, de care nu am putut scapa din cauza expunerii mediatice imense a povestii, ambele parti mi-au facut o impresie deplorabila si mi-au dat senzatia ca miza principala este strict patrimoniala. Sotul, ramas practic cu toata averea, inclusiv drepturile de autor, isi provoaca socrii de cate ori are ocazia, fie ca alerteaza politia cand acestia incearca sa-si vada nepotul, fie ca vine la mormant flancat de bodyguarzi.

Parintii, mai ales mama, fac autentice scene de isterie si furie, nu de durere, si pronunta cu mult prea des pentru niste suflete indurerate cuvintele bani si avere. Din adancurile durerii sale, mama gaseste resurse pentru autentice declaratii de presa, jucate in stil de mahala, iar tatal nu pridideste dand interviuri. Era in direct la Realitatea, cand l-a sunat Antena tot pentru un interviu. Si declaratiile unora si ale celuilalt par foarte bine calculate, pregatite, catre "oameni buni" si "dragi ziaristi".

Dupa ce dimineata mai ca nu s-au luat la bataie la cimitir, seara, si-au impartit teritoriile media, parintii cu Antena, sotul cu ProTV, si din transeele celor doua emisiuni concurente de deschidere de prime-time s-au balacarit reciproc spre deliciul masuratorilor de rating. O preocupare stranie, sa recunoastem, in sumbra zi a comemorarii de un an.

N-am sa intru mai adanc in anatomia unei povesti dupa parerea mea scarboase, indiferent din prisma cui o privim. Ceea ce ma intereseaza pe mine este reactia media, cel putin