(E lunga, insa macar atat putem face pentru Regina care ne-a lasat Inima Ei…Sa citim! Si sa dam mai departe. Asa vom putea sa ii aducem Inima inapoi Acasa!)
Regina Mea,
Regina Maria. Impărăteasa tuturor Românilor. Regina Mamă. Mama Rănitilor. Mireasa de Dumnezeu Aleasă spre A Patriei Cinstire. Ingerul Păzitor al Marelui Nostru Vis Naţional. Infăptuitoarea Visului România Mare.
Pe 18 Iulie se împlinesc 73 de ani de la moartea Ta…De la ultima Ta binecuvântare … Parcă aud ultimele Tale cuvinte…
“Ţării mele şi Poporului meu…Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie vreau să-mi ridic pentru ultima datămâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă tară, care ai trăit în Inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă tară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare si plină de cinste, să stai veşnic falnică printre natiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută. Am credinţa că v’am priceput: n’am judecat, am iubit…”
Pe 18 iulie se împlinesc 73 de ani de când ne-ai făcut un ultim dar - Inima Ta. Ai vrut să ne-o laşi, să fie mereu aici pentru noi, aşa cum a fost şi în timpul vietii Tale, în loc de pace şi de farmec, să ne amintească Ea cât ne-ai iubit….
Am venit să mă inchin la Ea, Regina Mea, dar nu pot sa O vad. Sunt aici, langă Ea, dar nu pot ajunge să ii vorbesc.
Iti scriu de pe treptele Muzeului de Istorie al României şi aş vrea să iti cer iertare că Inima Ta zace uitată într-o cutie de pantofi, în pivniţa clădirii.
O biată Inimă dezrădăcinată, sfâşiată, aruncată şi uitată de poporul căruia i Te-ai dăruit cu totul. De poporul care era motivul vieţii Tale – Bucuriile şi supărările lui erau alte Tale. Visul lui era visul Tău. Onoarea lui e