Uniunea Democratică a Maghiarilor din România (UDMR) se află la o răscruce. Dincolo de cazul Borbely Laszlo, ministrul Mediului, se poate pune întrebarea dacă UDMR-ul mai poate reprezenta interesele minorităţii maghiare din România.
Din punct de vedere politic, UDMR-ul trebuie să hotărască repede dacă rămâne mai departe alături de PDL la guvernare sau sare în barca USL. Unii lideri maghiari, pragmatici, susţin că doar prin participarea la actul de conducere pot reuşi să ajute comunitatea maghiară. Participarea la guvernare în orice condiţii şi oricând este un deziderat mai vechi al UDMR, care pare a fi veşnic la guvernare.
Alţii socotesc că ambiţia de a sta lângă PDL va costa Uniunea, dată fiind criza, iar o neapropriere de Opoziţia Unită pune în discuţie existenţa UDMR-ului. Să nu uităm că cetăţenii români de etnie maghiară suferă şi ei laolaltă cu noi din plin recesiunea. Nu există nicio diferenţă, dimpotrivă.
Prinsă ca într-un menghină, Uniunea trece prin convulsii unice pe care nu le-a avut de la înfiinţarea din 1990. Până acum, schema era simplă. Unic pe piaţa politică ca reprezentant al intereselor maghiare în România, UDMR-ul putea balea între partidele politice româneşti puternice, aflându-se întotdeauna la putere. Exact ce propunea Dinu Patriciu liberalilor acum câţiva ani de zile: ca PNL să joace un rol indispensabil actului de guvernare, să fie un partid fără de care să nu se poată obţine o majoritate necesară guvernării.
În plus, prin cooptarea maghiarilor în Executiv, România putea să apară în lume, după atâtea campanii denigratoare, drept un stat tolerant, modern, unde şi minorităţile sunt în Guvern.
Din nefericire, vremurile bune pentru UDMR au trecut. De ani de zile, formaţiunea maghiară – şi am scris despre asta – s-a românizat. A căpătat apucături politicianiste, dâmboviţene, s-a spurcat la a face politică mioritic. Modul op
