În niciun roman de până acum al lui Dinu Săraru prăpastia dintre imagine şi realitate nu e surprinsă cu atâta acuitate ca în «Ultimul bal la Şarpele Roşu».

Înainte de tipărirea cărţii „Ultimul bal la Şarpele roşu", Editura Adevărul Holding mi-a cerut un text despre romancierul politic Dinu Săraru pentru a fi publicat pe una dintre coperţi. Apărut odată cu volumul, textul meu sună aşa:

„Romanele publicate de Dinu Săraru înainte de 1989 mărturiseau un scriitor înzestrat cu talentul de a descoperi, dincolo de cuvintele mari ale politicienilor comunişti, micimile omeneşti dintotdeauna.

Spre deosebire de alţi scriitori români contemporani, pe Dinu Săraru nu l-au luat prin surprindere noile realităţi, zise şi postdecembriste.

Pentru că, aşa cum se vede din romanele sale, indiferent că e comunistă sau capitalistă, dictatorială sau democratică, politica e aceeaşi: O lume în care nişte oameni se bat pentru binele lor încercând să ne convingă că ei se bat pentru binele altora."

Dinu Săraru a lucrat pe manuscris până în ultimul moment dinaintea publicării. N-am avut posibilitatea să citesc romanul decât după apariţia sa în librării. Drept urmare, consideraţiile mele au izvorât în exclusivitate din lectura cărţilor anterioare ale scriitorului. Atât cele publicate înainte de „deranjul din decembrie 1989", cât şi cele tipărite după m-au îndreptăţit să notez că Dinu Săraru dezvăluie cititorilor, în ultimă instanţă, contrastul flagrant dintre imagine şi realitate în materie de lume politică. Dincolo de vorbele mari ale comuniştilor, se ascundea mizeria luptei pentru putere, trăsătură definitorie a micimii omeneşti. „Ciocoi noi cu bodyguard", romanul dedicat de Dinu Săraru politicului postdecembrist şi care, de altfel, se constituie în volumul I al romanului „Ultimul bal la Şarpele Roşu", se axa tot pe surprinderea divorţului dintre imagine ş