Cuvântul elixir apare pentru prima oară în opera alchimistului persan Jabir ibn Hayyan şi este descris ca o substanţă complexă, un fel de pulbere roşiatică, în stare să prefacă plumbul în aur sau argint. El mai joacă şi rolul de panaceu, de medicament universal, poate vindeca orice boală şi asigură tinereţea veşnică. Provenit din arabă, „el iksir” se traduce foarte simplu, piatră filozofală. Nu a fost găsită, descoperită sau inventată până acum.
Subiectul apare şi în literatura SF, exemplul cel mai cunoscut fiind „Mica geantă neagră”, apărută în iulie 1950 sub semnătura lui Cyril M. Kornbluth. Un medic vârstnic, decăzut, alcoolic, găseşte întâmplător o trusă medicală ajunsă la mijlocul secolului trecut dintr-un viitor în care geniile îi controlează pe cei proşti. Printre altele, proştii îşi închipuie că sunt nişte medici foarte competenţi, folosind truse automatizate. În primul rând, doctorul Full se vindecă de mahmureală şi începe o nouă şi strălucită carieră care se va termina însă foarte prost.
Entuziasmul învăţaţilor din Evul Mediu a evoluat treptat spre cinismul erei moderne în care unii savanţi au declarat că s-ar mulţumi cu un simplu leac eficient pentru banala mahmureală. Simptomele care apar după consumul exagerat de alcool sunt mult prea bine cunoscute. Medicii, biochimiştii şi nutriţioniştii le atribuie deshidratării produse de metabolizarea alcoolului, creşterii vîscozităţii sângelui care duce la lipsa relativă de oxigen în ţesuturi precum şi prezenţei unei substanţe toxice, un metabolit al alcoolului, aldehida acetică.
Combaterea acestora se bazează pe rehidratare, medicamente, vitamine dar şi pe folosirea unei alimentaţii căreia tradiţia îi oferă proprietăţi curative, uneori aproape miraculoase.
Americanii consumă ouă preparate în toate felurile, susţinând că acestea sunt foarte bogate într-un