…n-am nimic cu ecologistii, in general. Cand eram de-o schioapa, la Micii Geologi si, ulterior, la Micii Speologi, domnul Bosdoc ne-a invatat ABC-ul ecologiei: pe munte sau in pestera, strangi nu doar gunoiul tau, ci si pe-al altora. Nu distrugi decat daca e o chestiune de viata si de moarte. Lucruri si gesturi din astea, de bun simt. Mai tarziu, pe Amazon, in Sierra Nevada sau pe raurile si lacurile de la coltul strazii, le-am pus pe toate in aplicare. La randul meu, mi-am invatat si eu baietii sa faca la fel. Suntem cu totii, cum ar veni, ecologisti.
Ecologisti, ecologisti, dar tocmai bunul simt ne-a impiedicat sa intram sub plapuma oamenilor. Ca ecologisti, ne cunoastem lungul nasului. Pare-se insa ca noua generatie si-a pierdut masura. Noua generatie de ecologisti si-a luat nasul la purtare. S-a strecurat sub plapuma si sta, alerta, cu ochii pe organele voastre genitale. Sa nu ziceti ca nu v-am spus.
In Istoria Naturala, Plinius cel Batran povesteste despre un pictor faimos la vremea lui, Apelles, caruia un cizmar ii reproseaza un detaliu de la sandala unui personaj: ca profesionist, putea spune ca, bunaoara, catarama n-avea dimensiunile potrivite. Recunoscator, Apelles face modificarea necesara si-i multumeste. Coplesit de succes, insa, cizmarul nostru nu se opreste aici. Continua sa critice potrivirea culorilor, privirea personajelor, alegerea subiectului, s.a.m.d.. Se intinde, cu alte cuvinte, mai mult decat il duce plapuma – se intinde sub plapuma altuia. Moment la care, Apelles il aduce cu picioarele pe pamant (in sandale, sa zicem), rostind celebra fraza: Ne sultor crepidam! (Cizmarule, nu mai sus de sandala!)
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa. Si, chiar daca vorbim despre ecologie, n-am incalecat pe nici o capsuna si nu v-am spus o mare si gogonata minciuna. Dovada? Cand David Beckham (fotbalist, din cate inteleg) si so
