Vreau sa spun ca, in poezie, dupa '90, nu s-a produs nimic nou sub soarele iesean. Daca-mi vin la indemina trei nume: Serban Axinte, Sebastian Dragulanescu, Ovidiu Nimigean (trecut, victorios, la proza). Dar s-a petrecut un fenomen: s-a (re)lansat proza. Prin anii '70 -'80, secolul recent, unii critici (Mihai Ungheanu, la Bucuresti, Cornel Ungureanu, la Timisoara) au resuscitat conceptul de geografie literara, care, in fapt, reia teoria interbelica a localismului creator (sustinuta in tinerete si de magistrul nostru iesean, Al. Dima). Ulterior, prin Cornel Ungureanu, geografia literara si-a validat reperele, devenind, datorita criticului timisorean, o fascinanta provocare de lectura. In deceniile 7-8, harta economica era intens colorata de stegulete care marcau dezvoltarea multilateral-industriala a patriei: combinate, mine, fabrici si uzine, stateau ciopor in anumite zone - indeosebi din Ardeal, Banat, Muntenia - pe cind altele, ca Moldova, erau cam saracute. Dar daca priveam harta literara (in vreun cabinet de literatura, cind vizitam un liceu), Moldova surclasa celelalte provincii. Si aici se detaseaza trei zone super-productive: Botosani, Falticeni, Neamt. Nu si Iasi?, va veti intreba. Nu, intrucit aceste harti didactice marcau locul de nastere al unui scriitor, nu si cel unde a trait, s-a format, s-a afirmat. Evident ca mai toti creatorii din tara Moldovei (intinsa, cindva, de la Nistru pina la Milcov) aflueau, ca spre o Mecca, spre Iasi. Ba, unii (precum Gheorghe Sincai, Titu Maiorescu) treceau muntii dinspre Ardeal, altii (ca Hasdeu sau Stere) veneau de la rasarit de Prut, ca sa-si implineasca vocatia si sa culturalizeze natia, aici. Din punct de vedere cultural - si nu numai - Iasul este un oras cosmopolit. Ca dovada (mai sarind peste etape), cu vreo 15 ani in urma, „scoala birladeana" si muzeala (animata de Lucian Vasiliu si de Valeriu Mihai) si-a constituit