PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate.
E penal sa spui ca nu a avut loc nicio infractiune pentru ca TU spui ca nu a avut loc nicio infractiune. Penal e si sa afirmi ca ar fi fost penal daca s-ar fi demonstrat ca era penal, dar cum nimeni nu a spus ca a fost penal, nici tu nu poti sa demonstrezi ca e penal. Desi e treaba ta sa spui daca a fost sau nu. Penala e argumentarea circulara care include in raspuns lucrul pe care il aveai de demonstrat.
Penala e si prostia, desi posesorilor este aproape imposibil sa le demonstrezi ca sunt penali. Penalii stiu ca au un avantaj daca se inconjoara de prosti (de preferat credinciosi), care devin si ei intr-un final penali, prin contagiune si complicitate. In general, penala e orice parvenita care urca de pe scena direct in tribuna. Si mai penala e actiunea de a face lucruri penale cu buna stiinta, in ciuda si sfidarea celor pe care stii ca-i poti controla pentru ca esti seful penalilor.
Nu este insa penal daca te razbuni pe alti penali, pentru ca si ei vor face, maine, la fel cu tine. Se cheama justitie si ne defineste intru totul. De asta totul este bine la noi. De asta traim in cea mai buna dintre toate lumile posibile.
Penala este si fapta nedovedita in justitie (pentru ca este nedemonstrabila in sine), dar te impiedici de ea la fiecare colt de strada. Penal e si sa te faci ca ploua, cand afara e soare, si sa spui ca mori de cald, cand ti-a inghetat mustata.
In sfarsit, penala nu este gasca de penale, ci turma care a facut posibila nasterea si dezvoltarea cuibului de nobili penali. Penal este, mai mult decat orice, sentimentul care te cuprinde cand privesti o penala ce incearca sa te prosteasca, ea fiind mai proasta decat ultimul penal.
PENÁL, -Ă, penali, -e, adj